adrianvintila.ro

Întrebarea obsesivă a acestor zile: Cum am ajuns aici?

Haideți să vedem.

Imaginați-vă că timp de 16 ani construiți o casă cu zece camere.
La final demolați opt camere. Iar apoi faceți turul televiziunilor spunând că ați construit zece camere.
Tehnic este adevărat. Dar realitatea este că locuiți într-o casă cu doar două camere în plus.
Exact asta arată datele din energie.

16 ani de politici energetice. Bilanțul: 9.932 MW construiți, rezultatul real – doar 2.021 MW câștigați.

Din 2010 și până în martie 2026, România a pierdut peste 5.100 MW de capacități de producere la comandă (gaz+cărbune). Asta înseamnă aproximativ echivalentul a peste șapte reactoare de la Cernavodă ca putere instalată (știu, unii o să zică că factorul de capacitate e diferit, etc.).

În ultimii 16 ani România a pus în funcțiune:
– 2.785 MW centrale predictibile (gaz+ cărbune);
– 6.514 MW energie solară și eoliană;
– 632 MW capacități de stocare.

În total: 9.932 MW instalați. În timp ce în aceeași perioadă au fost scoși din exploatare: 7.911 MW de centrale predictibile.

Rezultatul final? Doar 2.021 MW în plus.

Este una dintre cele mai surprinzătoare cifre din energia românească.

In toti acesti ani am schimbat structura sistemului energetic Nu este vorba doar despre numărul de MW.

Am înlocuit:
– centrale care puteau produce când era nevoie (cărbune, gaz)
– cu centrale care produc doar când bate vântul sau este soare.

Astfel, puterea instalată poate fi similară, dar puterea disponibilă în orele critice este mai redusă.

Acesta este motivul pentru care România are surplus la prânz si deficit seara.

Stocarea a apărut foarte târziu

Din date rezultă:
– până în 2023 practic nu există investiții relevante;
– dezvoltarea începe abia în 2024-2025;
– totalul era la 1 aprilie 2026 de doar 632 MW.

Raportat la peste 6.500 MW de regenerabile instalate, nivelul stocării rămâne modest.

Există trei perioade complet diferite

1. 2010-2014 – perioada regenerabilelor
   România beneficiază de schema certificatelor verzi, iar investițiile în eolian și fotovoltaic compensează aproape integral închiderile de centrale convenționale. Au aparut peste 3.300 MW eolian si solar. In plus, apare centrala pe gaz a OMV de la Brazi.

2. 2015-2022, perioada stagnării caracterizată de:

• închideri masive ale centralelor vechi;
• prăbușirea investițiilor în regenerabile după modificarea schemei de sprijin;
• investițiile în centrale noi de producere in banda aproape inexistente;
• lipsa totală a investițiilor în stocare.
  Soldul devine puternic negativ începând cu 2018-2022. Am inchis mult mai mult decat am reusit sa construit.

3. După iunie 2023 se observă o schimbare clară:
   • Se observă pentru prima dată dupa multi ani centrale pe gaz, cărbune și hidro noi: 271 MW in 2023, 411 MW în 2024 si alti 102 MW in prima parte a anului 2025;
   • aparinvestiții în stocare in baterii;
   • regenerabilele accelerează (719 MW, apoi 507 MW, apoi aproape 1.000 MW).
   Este prima perioadă în care soldul anual devine consistent pozitiv.

2021 este anul cel mai slab an.
• doar 11 MW capacități predictibile noi;
• 2.270 MW scoși din exploatare.

Rezultatul: scoși din sistem 2.259 MW doar într-un singur an. Acesta este cel mai sever recul din întreaga perioadă.

2024 pare cel mai bun an din ultimul deceniu
• 411 MW predictibile (gaz, cărbune, hidro);
• 121 MW stocare;
• 719 MW regenerabile.
Soldul total este +1.251 MW, cel mai ridicat din perioada analizată

Aceste date demonstrează că problema României nu este lipsa investițiilor în regenerabile. Dimpotrivă, s-au instalat peste 6.500 MW de capacități eoliene și fotovoltaice. Problema este că aceste investiții au avut loc în paralel cu închiderea a aproape 8.000 MW de capacități predictibile, fără ca acestea să fie înlocuite la timp cu centrale noi pe gaz, hidro sau cu suficiente capacități de stocare. Rezultatul este un sistem energetic cu doar putin peste 2.000 MW net în plus ca putere instalată, dar cu o flexibilitate și o capacitate de acoperire a consumului în orele de vârf mai reduse decât în trecut.

Cine este responsabil? Aceasta este întrebarea la care opinia publică caută cel mai des un răspuns.

Pentru că, în final, consumatorii nu trăiesc din apariții TV.
Ei au nevoie de energie disponibilă atunci când deschid lumina, pornesc fabrica sau își încarcă mașina.

Iar analiza ultimilor 16 ani transmite un mesaj clar: România nu a eșuat pentru că a investit în regenerabile. România a rămas în urmă pentru că închiderea centralelor predictibile nu a fost însoțită, în același ritm, de investiții în capacități noi, flexibile și în stocare.

Aceasta este diferența dintre o tranziție energetică planificată și una în care investițiile și închiderile nu au fost suficient de bine sincronizate.