adrianvintila.ro

Pentru că e matematică, nu usturoi, vorba clasicilor recenți.

Am scris într-un articolul precedent (care este aici) că producătorii de curent au vândut gratis, în prima vineri din luna martie, timp de 6 ore, vreo 11 milioane de kWh — cât consumă toate apartamentele din Craiova într-o lună.

Iar săptămâna care azi se încheie, în 5 din 7 zile am avut cel puțin 3 ore în fiecare zi în care energia a fost zero lei sau chiar cu minus (producătorii au dat bani ca să vândă curentul).

La prima vedere, ai tinde să dai drumul la manele-n blană, să urle Tzancă că i-am păcălit pe fraieri.

De fapt, asta nu e normal absolut deloc. Păi pentru că de ce?

Păi Tzancă ar cânta pe moca la nuntă timp de 6 ore, ba uneori să își și plătească singur dedicațiile? Căci, da, curentul are și preț negativ. Adică producătorii plătesc bani ca să vândă curent.

O nebunie, nu?!

De acord!

Bun, trebuie să plecăm din start cu înțelegerea comună că a vinde curent pe gratis sau chiar a plăti tu pentru ce vinzi este total aiurea. Nu are sens în nicio economie sănătoasă la cap.

Un climat economic sănătos este cel în care ambele părți au de câștigat. Win-win. Preț corect pentru vânzător (are profitul corect), preț corect pentru cumpărător (plătește un preț suportabil).

Simțim acum în facturile noastre faptul că, în anumite ore, producătorii vând energie electrică pe gratis? Categoric nu! Este limpede că, în ultimii ani, prețurile au crescut, contrar faptului că din ce în ce mai multă energie a fost dată pe gratis.

Păi pentru că de ce?! Păi pentru că noi producem mult când toți produc mult (adică nu trebuie nicăieri marfa noastră — că soarele e soare și la alții din jur) și pentru că noi cumpărăm atunci când nici alții nu au cât le trebuie. Adică ieșim la bătaie cu greii pe același curent.

Căci în energie este matematică, nu usturoi, vorba clasicilor recenți. Totul se calculează la virgulă și, dacă nu bate tanda pe manda, nu funcționează treaba. Iar soarele și vântul sunt cum sunt, nu poate să le știe nimeni cu certitudine. Nici măcar Busu sau Romica Jurca, oricât s-ar da ei peste cap.

Revenim cumva la subiect și spargem petrecerea că „se dă curent moca, să desfacem șampania”.

Prețurile zero la curent înseamnă că ceva nu merge cum trebuie. Că, repet, ce om normal la cap ar investi bani să producă energie electrică pe care o vinde apoi gratis?! Și atunci te gândești serios dacă să investești banii aici sau să mergi în altă parte, ori să faci altceva cu ei, nu?

În plus, și alți producători de energie, precum centralele pe cărbune sau nucleare, sunt afectați. Căci nu poți să oprești la secundă, din buton, un reactor nuclear, așa cum poți să faci cu un invertor de la sistemul fotovoltaic. Asta înseamnă că, dacă ei produc mai multă energie decât ce au contractat sau prognozat, o vând pe bursă și o „varsă” automat în sistemul energetic; și ies și pe minus.

Și atunci ce facem? Că am zis în articolul trecut că dăm și soluții.

1. Unu

Păi trebuie să facem ce am început în 2023. Adică să instalăm baterii, care să „absoarbă”, aka să cumpere, curentul produs de panouri și eoliene când e prea mult.

Și suntem pe drumul bun. Am început acum 2–3 ani un drum fără întoarcere. Bateriile se instalează în România, treaba se întâmplă. Acum statul trebuie doar să stea, să nu facă nimic. Că dacă face ceva sunt șanse mari să încurce și să pună frână.

Cum funcționează treaba asta și cum scade prețul?
Producătorul, în loc să dea energia gratis, fie o stochează în bateriile lui, fie când o produce o vinde direct pe bursă cu (să zicem) 0,01 euro/kWh, iar cei care au baterii o pot cumpăra și stoca.
Seara, când nu producem suficientă energie, cei care au stocat-o pe timpul zilei o vând din baterii (să zicem) cu 0,03 euro/kWh (ei bine, și la prețul acesta recuperarea investiției în baterii este de aproximativ 6 ani, luând în calcul un cost al bateriilor de 130 euro/kWh). Asta în contextul în care există un echilibru între cerere și ofertă.
Astfel, în loc să importăm energie cu 0,5 euro/kWh (asta înseamnă un preț mare), folosim energia stocată.

2. Doi

Să avem și noi o centrală cu acumulare prin pompaj sănătoasă, că potențial e berechet (la Tarnița, la Bicaz, la Dubova). Din ’72 ne chinuim de ne ia mama naiba. Nu reușim…

Adică atunci când producem mult curent aproape gratis, să îl consumăm ca să avem mai multă apă în lacuri, pe care să o tot rotim de dimineața și până seara. Și așa avem și curent mai ieftin seara, în loc să îl avem scump, ca acum.

3. Trei

Ar fi alea generale, precum să o sunăm pe mama să bage mașina la 2 ziua, ca să crească consumul la orele prânzului, nu seara, când nu e suficient curent în țară. Și tot așa… Dar e de durată să învățăm să facem asta. Poate abia când o să avem beneficii reale la factură, adică tarife orare corecte.

4. Patru, cinci, șanse

Să mai scădem din taxele și tarifele din facturi, că suntem mult peste Bulgaria, Grecia, Croația, Italia și chiar media UE.

p.s. Într-un articol viitor vorbim despre cât sunt taxele și alte tarife la noi față de țările din jur.